Accidentele de muncă sunt definite de Art. 5, lit. g din Legea 319/ 2006 ca fiind o vătămare violentă a organismului uman precum și intoxicarea acută profesională care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu si care provoaca incapacitate temporară de muncă de cel putin 3 zile calendaristice, invaliditate ori deces.

Accidentul de muncă urmat de incapacitate temporară de muncă ori, dupa caz, urmat de invaliditate sau deces, precum și accidentul de muncă colectiv vor fi comunicate deîndată de către conducerea persoanei juridice sau, dupa caz, de persoana fizică, în calitate de angajator, Inspectoratului Teritorial de Muncă si după caz, organelor de urmarire penală competente. Datele necesare comunicarii sunt prevazute în Art. 109 din H.G. 1425/ 2006.

Cercetarea accidentelor de muncă are ca scop stabilirea împrejurarilor si cauzelor ce au condus la producerea acestora, normelor legale încălcate, răspunderea lucrătorilor și a angajatorului și măsurile care se impun pentru prevenirea pe viitor a unor astfel de evenimente.

Dosarul de cercetare întocmit de către specialistii noștri cu ocazia cercetării accidentelor de muncă îndeplinește toate cerințele legale pentru a fi avizat de către inspectoratele teritoriale de muncă.

Conform Legii 319/ 2006, art. 5, lit. g), se consideră accident de muncă:

• accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului;
• accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public;
• accidentul apărut în cadrul activităţilor cultural-sportive organizate;
• accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie inițiativă pentru salvarea de vieţi omeneşti;
• accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie inițiativă pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol;
• accidentul cauzat de activităţi care nu au legătură cu procesul muncii, dacă se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de muncă organizat de aceştia, în timpul programului de muncă şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului;
• accidentul de traseu;
• accidentul suferit în timpul deplasării pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă;
• accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de muncă, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecţie sau orice alt echipament pus la dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie ori în spălător sau dacă se deplasa de la locul de munca la ieşirea din întreprindere sau unitate şi invers;
• accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare;
• accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor români sau de persoane fizice române, delegaţi în afară graniţelor tarii, pe durata şi traseul prevăzute în documentul de deplasare;
• accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecţionare a pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor aferente stagiului de practică;
• accidentul determinat de fenomene sau calamități naturale, cum ar fi furtună, viscol, cutremur, inundaţie, alunecări de teren, trăsnet (electrocutare), dacă victima se află în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.

Cercetarea accidentelor de muncă poate fi efectuată:

• de către persoana juridică – pentru incapacitate temporară de muncă;
• de către ITM – pentru accidentele care au produs invaliditate, deces, pentru accidente colective;
• de către Ministerul Muncii și Solidarității Sociale – în cazul accidentelor de muncă colective, generate de unele evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile;
• de către autoritatea de sănătare publică – în cazul suspiciunilor de boală profesională.

Dosarul de cercetare va cuprinde:

• lista (opis) cu actele aflate în dosar;
• procesul-verbal de cercetare;
• nota de constatare la fața locului;
• schițe şi fotografii referitoare la eveniment;
• declarațiile accidentaților, în cazul evenimentului urmat de incapacitate temporară de muncă sau de invaliditate;
• declarațiile martorilor şi ale oricăror persoane care pot contribui la elucidarea împrejurărilor şi a cauzelor reale ale producerii evenimentului;
• copii ale actelor şi documentelor necesare pentru elucidarea împrejurărilor şi a cauzelor reale ale evenimentului;
• copii ale certificatului constatator sau oricăror alte autorizații în baza cărora angajatorul îşi desfăşoară activitatea;
• copii ale fișei de expunere la riscuri profesionale și ale fișei de aptitudine, întocmite conform legii;
• copii ale contractelor individuale de muncă ale victimelor;
• copii ale fişelor de instruire individuală în domeniul securității şi sănătății în muncă ale victimelor;
• concluziile raportului medical de constatare, în cazul accidentului cu incapacitate temporară de muncă;
• copie a certificatelor de concediu medical, în cazul accidentului urmat de incapacitate temporară de muncă;
• actul emis de unitatea sanitară care a acordat asistență medicală de urgență, din care să rezulte data și ora când accidentatul s-a prezentat pentru consultație şi diagnosticul, în cazul accidentelor de traseu;
• copie a procesului-verbal de cercetare la fața locului, încheiat de serviciile poliției rutiere, în cazul accidentelor de circulație pe drumurile publice.

Persoana fizică sau persoana juridică care nu dispune de personal competent sau suficient, va asigura cercetarea accidentului de muncă apelând la servicii externe abilitate să presteze activități în domeniul securității și sănătății în muncă. În acest sens, legea impune ca în comisia de cercetare a evenimentului, numită de către angajator, una dintre persoane să fie lucrătorul desemnat, reprezentantul serviciului intern sau reprezentantul serviciului extern, cu pregatire de nivel superior.